Sevă brută - Teaser

Soarele de iulie împingea barca naufragiului tot mai aproape de catastrofă. Lacul, nu mai mult decât un heleșteu. Vincent și Hara, priviți de la distanță, nu mai mult decât doi îndrăgostiți. Iar parcul, un loc fără zgomot, ales cu atenție pentru ultima mare escapadă a verii, a vieții.

Ce-l frământa pe Vincent erau apelurile multiple de acum două seri și tăcerea-beznă ce a urmat, a Liei. Vâslind, și-a dat seama că furia țintită de dimineață asupra surorii sale are la bază, de fapt, situația amoroasă grosolană în care s-a băgat aducând-o pe Hara în orașul său natal și crăparea iminientă a pojghiței unei minciuni deliberate, prost elaborate. Vâslind îți vei da seama, își rostea Vince cu fiecare mișcare de brațe, fără ca aceste cuvinte să aibă însă cu adevărat un rost.

- Harișor…

- Ce?

- Nimic.

Un minut de liniște.

- Harișor.

- Ce e?

- M-am văzut cu Lia mai devreme. Am trecut pe la bunică-sa.

- Ești acasă?

- Da, am ajuns azi-noapte.

- Și ce a zis?

- Nu vrei să-i pronunți numele?

- Nu pot, mai lasă-mă. Mă enervezi.

- Harișor…